Pe de o parte, „femeia puternica” drept personaj de actiune e foarte la moda – publicul nu are nicio problema sa vada femei care lovesc barbati intre ochi. Deci, am progresat, nu? Femeile nu mai trebuiesc salvate, se pot descurca si singure. Care e problema?
Pai, este un lucru pe care toate femeile dure care supravietuiesc il au in comun. De exemplu, „Aliens”. Sunt doua personaje feminine: Ripley si Vasquez. Una este un soldat cu experienta in lupta, o tunsoare barbateasca si o bandana a la Rambo pe cap, in timp ce cealalata este un cetatean mai aproape de femeie traditionala, care nu are deloc treaba cu zonele de lupta. Ghici care moare.
Exemplele de genul sunt nenumarate: in „The Descent”, cel mai putin feminin personaj moare primul, iar mama indurerata supravietuieste. In „Matrix”, Switch, personajul androgin moare, in timp ce Trinity, mai feminina, supraivetuieste.
Apoi, o avem pe Michelle Rodriguez, care si-a facut o intreaga cariera din astfel de roluri, murind glorios in productii ca „Resident Evil”, „Avatar” si „Lost”, de fiecare data lasand lor pentru ca fata mai delicata sa supravietuiasca.
Deci, care este treaba? Dupa cum a spus chiar Rodriguez: „lumea spune ca joc acelasi rol, insa daca spun nu iubitei, nu fetei care este capturata, nu la asta, nu la aia, nu raman decat cu tipa dura care moare intotdeauna si nu vad nimic gresit in legatura cu asta.”
Ati citit bine: si-a limitat rolurile, doar ca sa joace persoanje puternice si interesante. Pentru un barbat, inseamna „actor de actiune”. Pentru o femeie, inseamna ca trebuie sa maora – iar si iar si iar.
Femeile care isi fac o cariera din roluri de actiune nu sunt doar dragute, dar sunt foarte feminine: Angelina Jolie, Charlize Theron, Milla Jovocich, Halle Berry etc. Singurele femei care ajung sa fie vedete in filme de actiune sunt si cele care ajung sa aiba propria linie de cosmetice. Michelle Rodriguez este draguta, dar nu atat de draguta, asa ca trebuie sa moara.